Las' că uită fraierii
Nu a trecut mult timp de când semnalam că deputații arădeni PDL Nițu și Cionca inițiau o lege care viza desființarea presei libere că hop și Ghișe – liberalul (?!!) cu o altă perlă: „Legea Jurnalistului”. Creația onorabililor pedeliști pălește pe lângă opera senatorului PNL. Cu toate acestea e de remarcat că PNL prin Crin Antonescu s-a delimitat rapid și oficial de aberația lui Ghișe. Aici la Arad, deputatul Calimente și organizația municipală liberală au fost fermi în a se distanța imediat de inițiativa colegului lor.
Nu același lucru s-a întâmplat cu inițiativa aleșilor PDL. Luați la întrebări de presă aceștia s-au arătat surprinși. Ba că „nu prea au citit textul proiectului de lege”, ba că și-au exprimat doar „acordul ca și principiu” sau că „anumite texte din proiect pot fi discutate și modificate”. Cu toate acestea legea care pune pumnul în gura presei libere își urmează în tăcere drumul spre legiferare.
Dacă domnii deputați nu au citit textul proiectului de lege sau au fost neatenți când și-au pus semnătura pe el, ar fi fost normal să de distanțeze de acest proiect. Au avut tot timpul să o facă. PDL a avut destul timp să se delimiteze, asemeni PNL, de această inițiativă anti-democratică. Emil Boc, ca și președinte de partid, ar fi trebuit să dea un semnal ferm iar conducerea locală ar fi trebuit să-i determine pe cei doi să se retragă din această inițiativă.
Asistăm la o adevărată practică pedelistă: „Dați-i drumul pe șestache că fraierii uită repede”. Nu e ceva accidental, e o tactică folosită cu premeditare și sistematic. E un procedeu adus la perfecțiune de Băsescu, Falcă & Comp. „Lasă-i să urle, peste două zile uită proștii, iar noi ne vedem de treabă” e o procedură de impunere a voinței PDL împotriva cetățenilor, societății civile și opoziției.
Un exemplu local? Impunerea desființării de trasee de tramvai în pofida unei dezbateri publice în care arădenii care s-au pronunțat net împotrivă. „Las' că până la vară uită fraierii” a funcționat și proiectul de hotărâre a devenit lege după ce a fost ținut ascuns de cetățeni, în tăcere, luni de zile.
Băsescu, Falcă și acoliții ne arată cum se poate guverna prin tupeu maxim, cum șmecheria și golănia pot fi folosite pentru a-ți impune voința împotriva cetățenilor, societății și evidenței. Până când?
Comentarii
Am o strofa de pe o piesa numita "Tot Noi", in colaborare cu Zeze. Piesa poate fi gasita pe mixtape-ul "Nopti Albe"... si zice asa: " Peste paturi de cenusa asezate,
Peste oamenii cu doua fetze inmoiati infalsitate,
Peste domni si doamne capete de moarte,
La fel de sumbru ca in 1907,
Poti vedea pe cer umbre de bate ridicate,
Cu inima-n dinti la lupta pan'la ultimu' frate,
Peste generatii, aceleasi obiceiuri nepoate,
Se tranforma noaptea-n zi si ziua-n noapte,
La orizont: gloante, torpile, cadavre...
Pan'la noi in cartiere unde's la fel de grave,
Pentru un trai decent mamele sunt sclave...
Tatzii sunt roboti, nu exista sentimente calde,
Reprezint partea mea de lume imbracata-n gri,
Unde n-ai timp sa traiesti, unde mori zi de zi,
Reprezinti generatia altora ca a mea e adormita,
Respect doar romanu' de rand ca restu' ma agita.
Cine intelege strofa asta... stie cum sta treaba. :)
Politica la noi... aiureala, vagabonteala mai rau ca pe strazi,
ce sa mai zic de hotie, coruptie, falsitati, nebuniii... defapt ei sunt parazitii tarii noastre.
Tupeul dus la extrem, domnule Cristea, este unul dintre punctele forte ale potentaților zilei (de azi). Parcă a tunat și i-a adunat pe toți ăștia, portocalezii. Diversiunea, minciuna, manipularea grosolană, ipocrizia, toate la un loc, constituie modul lor de viață. Au devenit ași în a întoarce pe dos portofelele puzderiei de capsomani care li se mai uită în gură. Pe cei cărora le curge scuipat din gură, ai naibii de mulți, mizează ei, portocalezii. Știu ca nimeni alții să fraierească, să șmecherească, să invoce pixeli albaștri și cai verzi pe pereți. Și lumea, lumea aia limitată, grobiană, incultă și suburbană, îi crede...
Aveți dreptate. Sunt produsul cel mai abject al tranziției care nu se mai încheie după 20 de ani.