La mormântul lui Ludovic Szántay

Simțim astăzi mai ușoară povara ignoranței și a culpabilei uitări pe care noi, comunitatea arădeană, le-am lăsat să se aștearnă peste numele arhitectului Ludovic Szántay vreme de 52 de ani. 

La apelul lansat pentru 25/10/2013, de Mișcarea Arădeană și Pro-Urbe Arad - două organizații arădene dedicate promovării valorilor autentice ale orașului - mulți arădeni profund impresionați de povestea tulburătoare a marelui arhitect, ne-am îndreptat în tăcere pe cărările cimitirului Eternitatea spre mormântul  lui Ludovic Szántay, fiecare având câte o floare în mână.

Ne-am dus să acoperim cu flori mormântul celui care a plăsmuit și ridicat 72 dintre clădirile monumentale ale Aradului în semn de respect pentru opera sa desăvârșită și în semn de iertare pentru suferințele și mizeria îndurate în ultimii ani ai vieții. Gestul nostru a fost unul mărunt, dar unic pentru toți anii care au trecut de la trecerea sa în neființă - un gest făcut în semn de respect și iertare, și nu de recompensare. Fiincă ar fi o blasfemie să vorbim despre recompensarea lui Szantay pentru moștenirea inestimabilă dăruită Aradului. Pentru operele sale desăvârșite putem să ne exprimăm mulțumirea și să ne răscumpărăm greșeala ignoranței, doar prin a le transmite mai departe și a-l păstra în amintire, cu reverență, pe cel care le-a creat.

Vom fi cu adevărat ispășiți în această privință, doar când numele său va figura printre numele Cetățenilor de Onoare ai Aradului și când un monument funerar îi va ridicat la loc de cinste în orașul pe care l-a construit. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Szantay!

Foto: Iza Pal