Descentralizarea prin Centralizare

Ideea prezidenţială a comasării judeţelor în „superjudeţe” este una pe cât de periculoasă pe atât de antieuropeană. Ideea, cuprinsă în decalogul „Republicii Traiana”, trădează o gândire primitivă, maniheistă şi nivelatoare. Cheia de boltă a acestei emanaţii prezidenţiale este teza potrivit căreia actuala împărţire administrativă este proiecţia unui „stat poliţienesc”, este învechită şi – pe deasupra – foarte costisitoare. „România [...] nu are nevoie de atâtea unităţi administrative care înseamnă tot atâta birocraţie” spune preşedintele. Cu alte cuvinte multe judeţe înseamnă „mulţi bani şi birocraţie”, puţine judeţe înseamnă „costuri mici, birocraţie redusă”. Tentant, nu? Şi unde mai pui că toate se fac întru „modernizarea României”.

Dar hai să ne imaginăm cum va funcţiona Noua Republică la nivel local. Judeţele s-au comasat. Cele mai mici s-au desfiinţat. Atribuţiile vechilor judeţe, bugetele lor, forurile lor legislative şi executive, birocraţia lor s-au mutat în noile centre de „superjudeţ”. Cum se numeşte acest fenomen? În nici un caz descentralizare. Până acum oamenii mergeau „la judeţ” să-şi rezolve problemele... acum vor merge „la regiune”, la capitala „superjudeţului”. Un necăjit din Caraş care-şi rezolva problema cu autorităţile la Reşiţa va trebui să se trezească la ora patru, în noapte, să prindă personalul de Timişoara pentru a-şi înnoi paşaportul.

Măsura descentralizării este dată oriunde în lume de capacitatea unei comunităţi de a colecta, de a decide şi de a cheltui banii obţinuţi din taxele şi impozitele generate de proprii cetăţeni. Fostele bugetele judeţene nu mai există. De ce? Pentru că ele, nemaifiind unităţi administrativ-teritoriale nu mai au foruri legiuitoare, adică consilii. Nemaiavând consilii, nu mai au bugete. Nici nu mai au nevoie... Cei de la „regiune” vor veghea pentru ei...

Oare noile foruri legiuitoare, de la regiune, vor ţine cont că banii vin şi din Arad şi din Caraş şi din Hunedoara? Că trebuie să acorde atenţie acestor foste judeţe? Că acestea sunt îndreptăţite la un egal tratament în cadrul noului judeţ? Era prilej de conferinţă de presă iar parlamentarii sau primarul apăreau ţanţoşi în faţa camerelor de luat vederi atunci când reuşeau să cerşească ceva bani de pe la uşile ministerelor din Bucureşti. De acum îşi vor lărgi portofoliul. Va fi un titlu de glorie când vor reuşi să smulgă câte-un leu din banii arădenilor chivernisiţi la Timişoara.

Ceva „mai mare” înseamnă în administraţie „ceva mai departe”. „Ceva mai departe” înseamnă întotdeauna ceva mai de proastă calitate. „Ceva mai departe” înseamnă întotdeauna ceva mai scump. Ideea că prin comasare vor scădea costurile e falsă. Întotdeauna centralizarea duce la creşterea cheltuielilor, atât a celor publice cât şi a celor private.

Pentru Traian Băsescu judeţele sunt nişte îngrămădiri de populaţie, kilometrii pătraţi, cifre bugetare şi liste de inventar. Intrând cu bocancii în aşezarea administrativă actuală, preşedintele uită că actualele judeţe au şi o coeziune socială şi culturală. Să luăm spre exemplu un judeţ sărac: Sălajul. Sălajul, deşi mic şi slab dezvoltat, înseamnă istoric foarte mult. Are o tradiţie şi exista o mândrie, o conştiinţă locală puternică: aceea de a fi „sălăjan”. La fel suntem şi noi arădenii: mândrii că suntem arădeni. Sunt valori culturale care nu trebuiesc pierdute. În momentul în care desfiinţezi un judeţ apare o frustrare. Pentru Băsescu acestea par detalii însă Europa de astăzi este o Europă a comunităţilor sociale şi culturale.

Da. E nevoie de o reaşezare administrativă. Dar nu prin renunţarea la judeţe. Regiunile trebuie să devină unităţi administrativ-teritoriale. Trebuie să aibă un Parlament Regional, un Guvern Regional şi un Buget. Toate aceste nu prin preluarea de atribuţii de la judeţe, ci prin preluarea de atribuţii de la Guvern. Conceptul de administraţie locală trebuie să facă loc aceluia de guvernare locală.

Dacă regiunile se vor intercala ca un nou strat politico-adminstrativ între nivelul judeţean şi nivelul naţional acest lucru nu trebuie să sperie pe nimeni. Dacă acestea nu vor prelua din atribuţiile judeţelor ci din cele ale Guvernului, costurile cu administraţia vor scădea. De ce? Pentru că ce făceai la Bucureşti, faci acum la Timişoara... Regiunile nu trebuie să ia locul judeţelor. Ele trebuie să fie complementare acestora şi să ajute procesului de descentralizare.

Rămân credincios ideii creştin-democrate care susţine mai degrabă comunităţile mai mici, închegate, prospere economic. În astfel de comunităţi conştiinţa binelui comun este mai puternică, altruismul mai mare şi implicarea în viaţa cetăţii mai intensă. Şi un judeţ este o astfel de comunitate. Este dovedit: în societate, întotdeauna un spaţiu mai mic este mai eficient, mai prosper şi mai bine administrat decât ceva mai mare şi centralizat.