Un proiect binevenit

Mişcarea Arădeană a lansat zilele trecute proiectul „Arad – dragostea mea”, menit să sensibilizeze copiii din şcolile arădene cu privire la valorile şi frumuseţea Aradului. Este vorba de acele lucruri care se pierd în noianul de şantiere şi demagogia zilnică, dar care reprezintă, de fapt, bunul cel mai depreţ al urbei. De aceea, apreciez iniţiativa Mişcării Arădene iar dacă proiectul va fi pus în practică sunt convins că arădenii vor avea numai de câştigat. „Pentru că gândim pe termen lung şi ne dorim ca viitoarele generaţii de arădeni să gândească diferit şi să iubească Aradul cu aceeaşi pasiune cu care îl iubeau înaintaşii noştri, cei care au clădit cu adevărat durabil pentru acest oraş, vrem să oferim copiilor şansa de a cunoaşte Aradul dintr-o altă perspectivă, să le oferim informaţii despre valorile şi spiritul său”, se arată în prezentarea pe care Mişcarea Arădeană a făcut-o proiectului.

Acesta va fi implementat în şcoli, asociaţii şi cluburi ale elevilor, sub forma unui concurs interactiv, cu temele: „De ce să iubim Aradul?”, „Istorie”, „Cultură”, „Arhitectură”, „Sport”, „Cercetare”, „Oportunităţi”, „Timp liber”, „Ce pot să fac eu pentru a Arad?”. Mai pot fi şi altele, la sugestia tuturor celor bine intenţionaţi şi care iubesc Aradul. Generaţiile care vin din urmă ar afla astfel că la Arad a fost înfiinţată prima şcoală pedagogică românească din Transilvania (Preparandia), că aici s-a construit primul teatru de piatră din ţară (Teatrul Vechi, prin care a trecut şi Mihai Eminescu la un moment dat) sau că, tot aici, a luat fiinţă cel de al şaselea conservator muzical din Europa! De asemenea, ar mai afla că la Arad a fost înfiinţată prima fabrică de automobile din Imperiul Austro-Ungar (Marta) ori că aici a fost dată în folosinţă prima linie ferată electrică din Europa. Sau, că Aradul a fost oraşul unde s-a pus la cale Marea Unire! Desigur, ar mai fi multe de spus şi nu am pretenţia că le-aş şti. De aceea, proiectul Mişcării Arădene mi se se pare cu atât mai necesar. Pentru a putea fi însă pus în aplicare, acesta va avea nevoie de deschidere din partea directorilor instituţiilor de învăţământ şi din partea celor care conduc cluburile şi asociaţiile elevilor. Sper că vor dovedi deschiderea necesară, pentru că, în caz contrar, ar priva copiii de o lecţie importantă. De una dintre cele mai importante lecţii, de fapt, pe care ar trebui să o ştie copiii arădeni. Or, eu cred că un om zdravăn la minte nu ar fi în stare de aşa ceva. Deci, îmi place să cred că nu vor fi probleme.

Închei pe un ton optimist, citând tot din prezentarea făcută de reprezentanţii Mişcării Arădene: „Acesta (proiectul – n.m.) va avea caracter permanent, urmând să fie reluat în fiecare an şi propunându-şi să fie un proiect permanent de formare a copiilor din Arad în spiritul dragostei pentru oraş şi valorile sale”. Nu pot decât să le urez succes celor care se „încăpăţânează” să-l implementeze.