Sporturile nautice în Arad: trecut, prezent și viitor

Sporturile nautice în Arad

Dacă edițiile trecute, ne-am concentrat asupra splendorilor culturale ale orașului de odinioară, Serile Mișcările Arădene 

• de vineri, 15 februarie 2013, ora 19:00
• la Club Renaissance (str. Unirii nr. 18)

abordează o temă mai puțin cunoscută, însă la fel de generoasă: 

Sporturile nautice în Arad: trecut, prezent și viitor, cu participarea a doi invitați cu totul speciali:

• doamna Peloc Paraschiva, instructor și coordonator al secției de canotaj ACS Voința Arad și
• domnul West Reinhardt, singurul constructor român de ambarcațiuni de concurs.

Trecut. Primul club oficial de canotaj, intitulat Asociația Vâslașilor din Arad Mureșul, a fost înființat de Vasarhely Bela și Szarmosujvaros Nemeti în 1890, avându-l ca președinte pe omul de afaceri Neyky Kinzing. Primele ambarcațiuni sportive au fost aduse în 1890 din Germania, apoi din Budapesta și Szeged. Înainte de primul război mondial funcționau la Arad trei cluburi de canotaj dotate cu 40 de ambarcațiuni sportive și utilitare: Mureșul (1890), Societatea de Gimnastică din Arad (1900) și Hajos Regatta (1909). După 1918, au luat ființă și alte secții de canotaj la cluburile AMEFA (1926), Gloria (1930), CFR (1930), Hellas (1925).  Sportivii foloseau două piste de canotaj în intravilanul orașului pe o distanță de 2,5 km: în zona Podul Traian-Palatul Cultural și Podul Taian-Cartierul Alfa.

Popularitatea canotajului la începul de secol XX a fost favorizată de interesul și susținerea personalităților orașului: foștii primari, dr. Ioan Roșu, prof. Nichi Lazăr, dr. Cornel Iancu, sau ale aristocrației vremii: baronii Andrenyi Ladislau, Aponyi, Francisc Neuman; Emil Holländer, Rațiu sau dr. Schuster.

În 1920 ia ființă la Arad prima Federație de Canotaj din țară. 1932 aduce prima participare a României  la Campionatele Europene de la Belgrad și, un record absolut, organizarea Campionatelor Naționale la Arad – drept recunoaștere a valorii sportivilor arădeni, a capacității organizatorice și a implicării administrației în viața sportivă a orașului.  După război se înființează secții de canotaj academic la ITA (1945), TEBA (1946), Astra, Metalul, Clubul Sportiv Școlar Arad (1955), UCFS (1950)

Iată ce scria ziarul Patriotul la 2 oct. 1945: 'sportul arădan a înflorit în acest an mai mult ca oricând. S-au ridicat echipe, stadioane și mult moral. Sportul și sportivii arădeni au trecut cu succes un examen greu. Am reușit să ne clasăm în fruntea orașelor din țară în toate domeniile sportive. ... În special la canotaj, prezenți ca întotdeauna la probele naționale, am câștigat câteva titluri naționale în timp record.  ... Aradul poate fi mândru de sportivii lui care i-au adus laurii gloriei'. 

În 1955, ia ființă clubul Voința, care în scurt timp reușește să egaleze performanțele secțiilor similare. Fără bărci, fără o bază, foloseau la început o cămară improvizată, vis-a-vis de fabrica de zahăr, la Port Arthur.

Anii care au urmat au adus consacrarea canotajului arădean la nivel național și internațional, o tradiție neîntreruptă la Jocurile Olimpice (1952-2004), Campionatele Mondiale și Europene. Iată câteva din gloriile sporturilor nautice arădene:

La canotaj:

• Botez Mitana, campioană europeană (4+1): 1968, 1970, 1971
• Dimitrie Popescu, 20 de titluri de campion național și 7 titluri de campion balcanic (1981-1999), medalia de aur și titlul de campion mondial (4+1) 1989, medalia de aur și titlul de campion olimpic (4+1) 1992
• Elisabeta Lazăr, campioană europeană (4+1): 1970, 1971
• Veronica Cogeanu, cea mai titrată canotoare din Arad prin performanțele obținute în 14 ani de activitate sportivă la JO, CM și CE, cucerind 18 medalii dintre care 6 de aur: patru titluri de campioană mondială (8+1) 1990, 1993, 1997, 1998 și două titluri de campioană olimpică: 1996, 2000. Actualmente este Vicepreședinte al Federației Române de Canotaj
• Miklosi Iosif, un sportiv complex, care a practicat canotajul, boxul, atletismul și rugby-ul, care refuzase transferul la Steaua sau Dinamo, deoarece era prea legat de Arad și de clubul AMEFA. A devenit unul dintre cei mai cunoscuți arbitri de canotaj.
• Valeria Răcilă van Gröningen, medaliată cu bronz la  proba de 2 vâsle la CM 1979, 1982, cu argint schif simplu CM 1982, 1985, cu bronz la JO 1980 și cu aur și titlul de campioană olimpică la JO 1984

La caiac:

• Eugen Botez, campion mondial la caiac în 1970, 1971
• Daniel Daniel, vice-campion mondial la juniori în 2007
• Claudiu Baboș, campion național în 1995, cu barca construită de Reinhardt West
• Ștefan Nagy, vice-campion mondial la juniori în 1987 (500 m) și bronz la 1000 m, caiac dublu
• Horvath Ladislau, vice-campion mondial la juniori în 1987
• Șold Ionel, locul al treilea la Campionatul European la juniori în 1973
• Borbandi Beniamin, vice-campion mondial la seniori în 1977 și lista poate continua.*

Să nu-i uităm pe marii antrenori ai Aradului: 

• la canotaj: Petruș Mihai, Laub Moțica, Nițu Herbei Rodica, Tiberiu Machan, Furdui Marcel, Sida Dumitru, Frandeș Vasile, Petru Lascu, Mircea Irimie 
• la caiac: Bărbătei Marcel, Vereș Carol, Földi Öcsi, Muscă Gheorghe

și mulți alții, care prin dăruirea lor au făcut ca aceste performanțe să fie posibile.

Astăzi, o fântână cibernetică amenință existența singurei piste de canotaj sportiv din Arad, iar cluburile sportive se confruntă cu o sărăcie cruntă, cu greu mai putând da sportivi de performanța înaintașilor.

'Oare canotajul arădean trebuie să aibă soarta cufărului prăfuit, moștenit de la înaintași, dar uitat în podul comunității arădene?' Noi credem că este timpul să-l scoatem la lumina și să-l cunoaștem!

*Bibliografie: Bitang Viorel, Țiganu Tiberiu, Păltineanu Vasile, O istorie ilustrată a canotajului Arădean, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2012