Acest site este arhivat. Toate funcționalitățile interactive sunt dezactivate.

Asociatii de proprietari

in

Despre asociatiile de proprietati/locatari din Arad si problemele lor: costul intretinerii, reabilitare termica, canalizare, relatia cu autoritatile locale

Micii, berea şi taraful

Ciprian Jurma

Micii, berea și taraful vecinilor

27 mai 2009 www.observator.info
Sărbătoarea vecinilor arată cum se poate face praf o idee bună. Inițiativa la care s-a raliat administrația locală este lăudabilă: o sărbătoare, un eveniment care să incerce să clădească puțin acolo unde societatea suferă ingrozitor , la decența relațiilor dintre oameni, la respectul pentru cei din jur, la cooperare, la sensibilitate. Eu mi-am imaginat acest eveniment ca un manifest impotriva mahalagismului și manelismului, impotriva prostului gust de a petrece la colț de stradă, in fața blocului, impotriva zarvei fără rost.
In naivitatea mea, am sperat că Sărbătoarea vecinilor va indemna la cooperare și va promova inițiative generoase. Am crezut că oamenii vor fi incurajați să-i identifice pe cei in nevoi, ca să ii ajute. M-am așteptat ca arădenii să fie incurajați să vopsească gardul casei unui varstnic neputincios, să-i repare acoperișul, să-i bată covoarele. Am crezut că acțiunea se va solda măcar cu realizarea un leagăn pentru copii, că oamenii vor invăța să nu se incaiere pentru locuri de parcare, să se respecte reciproc. Sărbătoarea vecinilor ar avea sens dacă ar dezvolta empatia , capacitatea de a te pune in pielea altuia , in așa fel incat să ajute un pic, cat de puțin, la transformarea cartierelor in comunități.
Știu că pot părea naiv, utopic, dar sunt exemple la indemană. Comunitățile rurale, chiar dacă nu și-au ridicat gradul de confort urban, au rămas in multe cazuri comunități in adevăratul sens al cuvantului. Acolo cooperarea, ajutorul reciproc sunt frecvente. Vecinii lucrează impreună, se sprijină. Oamenilor le pasă (e drept, uneori poate prea mult) de ceea ce cred și spun vecinii. Nu vor să-i sfideze pe cei din jur, ci vor să-i impace. M-aș fi așteptat deci ca Sărbătoarea vecinilor să ne amintească de valorile tradiționale, din păcate uitate.
Autoritățile au avut insă un alt scop. N-au vrut să educe, nici să zdruncine moravurile. Dimpotrivă, au vrut să le gadile, să satisfacă tocmai acele manifestări care ar trebui inhibate.
Sărbătoarea care ar fi trebuit să promoveze decența comunității s-a transformat intr-un iarmaroc de prost gust. O acțiune care se confundă cu rețeta pomenilor electorale din cartiere: taraf, mici, bere, gălăgie, politicieni gata să facă toate poftele chefliilor.
Personal, ultimul lucru pe care mi l-aș dori din partea vecinilor ar fi să tragă cate un chef cu mici, bere și lăutari in fața blocului. Să transforme buna vecinătate in petrecere de pahar. E o perspectivă care mă sperie, nu mă atrage.
Sunt ingrozit că autoritățile iși propun să incurajeze acest tip de relaționare intre oameni. De aici și pană la nunți și botezuri in corturi, printre blocuri, e un pas. Acest tip de acțiuni legitimează muzica bubuitoare din mașini și apartamente, pe care dacă nu o inghiți ești considerat un vecin de toată jena.
Transformată intr-o petrecere oarecare, Sărbătoarea vecinilor și-a pierdut sensul. Păcat!
____________________________________________
|(
fiind in tema nu pot decat sa ma rad( amar, ce-i drept) de eforturile cateilor administrativi locali care timp de o saptamana au incercat prin toate mijloacele posibile sa convinga asociatiile de proprietari sa participe la astfel de mojicii. cu unele au reusit, beneficiind de complicitatea presedintilor de bloc sau a unor administratori aserviti ( prin diverse ajutoare concretizate in sprijin nelegal pentru diverse investitii, in concurenta nelegala fata de alte asociatii si administratori cu ajutorul ULAL si UAP, in directionaea unor asociatii de proprietari catre administratori vasali politic si financiar) sau de naivitatea altora. rezultatul s-a vazut: manele, gratare pe margine de drum, betii prelungite pana spre dimineata, o adevarata viata de roman…
mijloacele prin care in primul rand portocalii, ei pentru ca ceilalti nu detin acum parghiile puterii, incearca sa definitiveze regimul de obedienta totala, politica de pumn in gura sunt comuniste de la inceput la sfarsit.
iar “cel mai iubit fiu al patriei” local din fruntea gloatei isi rade in barba de cat e de iscusit in a manipula, in a impune, in a dezbina si a infrange prin forta, amenintari, santaj sau mita partea de populatie care dupa 20 de ani realizeaza ca nu s-a schimbat nimic.