Comemorarea eroilor Revoluției

Asociațiile revoluționarilor au organizat, la fel ca în fiecare an, o slujbă memorială în onoarea celor care au pierit în decursul evenimentelor de acum 22 de ani. La invitația Asociației Răniților și Urmașilor celor Decedați în decembrie 1989 am fost prezent miercuri după-masa la Monumentul Revoluției din fața Primăriei.

În timp ce tramvaiele scârțâiau metalic în stânga și în dreapta celor câteva zeci de persoane adunate pentru momentul solemn, ÎPS Timotei Seviciu își continua concentrat slujba din Piața Revoluției. Din păcate, evenimentul din jurul Obeliscului a fost, din nou, ignorat de administrația locală, cu toate că Poliția și Jandarmeria au avut un echipaj în imediata apropiere a adunării. Însă autoritățile au preferat să pună în scenă un concert muzical, fără a întrerupe, măcar pentru sfertul de oră cât a ținut slujba, circulația din jur.

”Cei 22 de ani nu au schimbat nimic; România se află, acum în 2011, încă în acele timpuri ale lui 1989.” Vorbele rostite de unul dintre revoluționari par a fi acceptate unanim de către audiență. Familiile sau cunoscuții celor decedați la Revoluție țin strâns lumânarea aprinsă pentru eroii care și-au dorit o schimbare, atunci când nimeni nu credea că aceasta este posibilă.

Mi-e teamă că, în afara mâinii de tineri prezenți ieri după-masă la Monument, fără aportul generației tinere la cunoașterea și păstrarea identității istorice locale, viitorul este unul sumbru. Nu am zărit vreun trecător interesat de ce se întâmplă fix în mijlocul Pieței. Insula de solemnitate nu interesa pe nimeni altcineva: mașinile își continuau drumul lor, claxonând și turuind motoarele, iar oamenii se îngrămădeau să asculte ansamblul popular de la Primărie. În timp ce alături de un coleg de la Mișcare puneam lumânările în mica cruce de lângă platoul Primăriei, alți tineri se înghesuiau să-și facă o poză cu pomul de Crăciun împodobit din apropiere.

Mai mare, totuși, ar trebui să fie îngrijorarea față de starea de lucruri din oraș și din țară când la auzul cuvintelor ”noi suntem pregătiți să murim, cum au făcut-o ei, atunci în stradă”, vezi în jur cum lumea dă din cap în unanimitate, în acord cu cele afirmate. Comemorarea eroilor Revoluției în anul 2011 este la fel de intensă ca cea din 1990, timpul neschimbând nimic din contextul social sau durerea celor care și-au pierdut rudele sau prietenii pentru un ideal.